Încălzirea prin maree observată pe Io, satelitul activ al lui Jupiter

Astronomii de la Universitatea Cornell au făcut o descoperire fascinantă în peisajul infernal al lui Io, unul dintre sateliții lui Jupiter și cea mai activă zonă vulcanică din întregul Sistem Solar. Aceștia au reușit să studieze un proces fundamental în formarea și evoluția planetelor: încălzirea prin maree. Alex Hayes, profesor de astronomie, a explicat că această încălzire joacă un rol crucial în menținerea căldurii necesare pentru formarea și întreținerea oceanelor subterane în lunile care orbitează în jurul planetelor gigantice precum Jupiter și Saturn.

Madeline Pettine, doctorand în astronomie și autor principal al studiului, a subliniat că analiza peisajului extrem de neprietenos al vulcanilor lui Io inspiră comunitatea științifică să caute posibile forme de viață. Examinând datele obținute din survolurile navetei spațiale NASA Juno, cercetătorii au descoperit că Io are vulcani activi la polii săi, care contribuie la reglarea procesului de încălzire prin maree, generând fricțiune în interiorul lunii.

Cercetarea, publicată în revista Geophysical Research Letters, a evidențiat forța incredibilă a gravitației lui Jupiter. Pettine a explicat că interacțiunile gravitaționale cu ceilalți sateliți ai planetei giganți provoacă o întindere constantă a lui Io, generând astfel căldură internă. Acest proces de deformare mareică este esențial pentru generarea căldurii în interiorul lunii.

Studiul a relevat un număr surprinzător de vulcani activi în regiunile polare ale lui Io, diferit de concentrarea acestora în regiunile ecuatoriale mai comune. Pettine a sugerat că oceanele interioare de apă lichidă din aceste luni înghețate ar putea rămâne lichefiate datorită acestui fenomen de încălzire prin maree. În partea de nord a lui Io, un grup de patru vulcani – Asis, Zal, Tonatiuh, și un vulcan fără nume, alături de celebrul Loki – au fost observați ca fiind extrem de activi, cu o istorie lungă de observații din misiuni spațiale și observații terestre.

De asemenea, vulcanii din sud, precum Kanehekili, Uta și Laki-Oi, au demonstrat și ei o activitate puternică. Observațiile au arătat că grupul de vulcani nordici reacționează între ei, devenind simultan luminoși și apoi întunecați într-un ritm comparabil, ceea ce sugerează interconexiuni interesante între activitatea lor. Această cercetare adâncește înțelegerea noastră asupra dinamicii planetare și a mecanismelor care pot susține viața în medii extreme.