Acasă
politică
advertoriale
actualitate
administrație publică
monden
business
economie
cultură
sport
sci-Tech
evenimente
Nu a fost introdusa o sursa
Iordache Marin
343
Recent, cercetătorii au făcut o descoperire cu adevărat fascinantă, documentând cazul unui bărbat care avea trei penisuri. Aceasta reprezintă al doilea caz cunoscut de trifalia, o afecțiune congenitală extrem de rară. Prima raportare a unei astfel de anomalii a avut loc în 2020, în Duhok, Irak, când medicii au observat un băiețel de doar trei luni născut cu această condiție. Cu toate acestea, descoperirea actuală este cu atât mai remarcabilă, deoarece se referă la un adult, ceea ce face ca acest caz să fie unic în literatura medicală.
Cercetătorii studenți de la Școala Medicală a Universității din Birmingham, Marea Britanie, au descoperit această anomalie în timpul disecției corpului unui bărbat de 78 de ani care și-a donat corpul pentru știință. Este posibil ca bărbatul să fi trăit întreaga viață fără a ști despre această afecțiune. Difalia, termenul care se referă la prezența a două penisuri, este deja o condiție rară, afectând doar una din cinci până la șase milioane de persoane. În literatură, au fost raportate doar aproximativ 100 de cazuri. Însă, trifalia, adică prezența a trei penisuri distincte, a fost documentată doar o singură dată anterior.
Cercetările au arătat că trifalia poate duce la diverse probleme medicale, inclusiv infecții ale tractului urinar, disfuncție erectilă sau dificultăți de fertilitate. La autopsie, cercetătorii au constatat că bărbatul avea organe genitale externe normale, dar, la o examinare mai atentă, au descoperit prezența a două penisuri suplimentare, ascunse în scrot. Atât penisul principal, cât și cel secundar împărtășeau aceeași uretră, care traversa penisul secundar înainte de a ajunge la cel principal. Cel de-al treilea penis era mult mai mic și nu avea o structură similară cu o uretră, conform observațiilor cercetătorilor.
Dezvoltarea organelor genitale începe în uter între săptămânile patru și șapte de gestație, când penisul se formează din tuberculul genital, proces controlat de dihidrotestosteron (DHT). Anomaliile genetice care afectează receptorii de androgeni pot duce la modificări fizice ale organelor genitale. În acest caz, se sugerează că tuberculul genital ar fi putut suferi o triplicare, ceea ce a condus la dezvoltarea anormală a uretrei în penisul secundar, în timp ce penisul terțiar ar reprezenta un vestigiu al acestui proces.
Cercetătorii au observat că variațiile fizice ale penisurilor suplimentare, raportate în literatura medicală, sunt semnificative, probabil din cauza diversității cauzelor care stau la baza acestor anomalii. În majoritatea cazurilor de duplicare externă a penisului, care sunt de obicei asociate cu alte probleme congenitale, medicii optează pentru îndepărtarea penisului suplimentar. Pe de altă parte, duplicarea internă a penisului este adesea identificată mai târziu în viață, ceea ce poate provoca disfuncții sexuale și alte probleme urologice.
Cercetătorii au subliniat că nu pot fi siguri dacă anomalia a fost trecută cu vederea în acest caz, deoarece bărbatul avea un istoric de intervenții chirurgicale pentru repararea unei hernii inghinale. De asemenea, structura complexă a uretrei ar fi putut face dificilă inserarea unui cateter urinar. Este posibil ca defectul să fi fost lăsat necorectat, având în vedere că nu a fost însoțit de simptome evidente.
Descoperirea acestui caz sugerează că duplicarea internă a penisului ar putea fi mai frecventă decât se considera anterior. Penisurile interne care sunt ascunse și nu generează simptome sau probleme medicale suplimentare pot rămâne neobservate, ceea ce complică diagnosticul. Specialiștii în sănătate trebuie să fie conștienți de existența polifaliei pentru a putea diagnostica pacienții care prezintă simptome urologice și pentru a le oferi îngrijiri adecvate, inclusiv proceduri de inserare a cateterului, imagistică urologică și intervenții chirurgicale.
În concluzie, această descoperire medicală subliniază importanța conștientizării polifaliei și necesitatea unor evaluări amănunțite în cazul pacienților cu simptome urologice, pentru a permite intervenții medicale eficiente și adaptate nevoilor lor specifice.