Telescopul Webb descoperă o scurgere misterioasă în galaxia unui quasar luminos

O echipă internațională de astronomi a realizat observații spectaculoase cu Telescopul Spațial James Webb (JWST), concentrându-se pe un quasar strălucitor numit J1007+2115. Acești cercetători au detectat o scurgere rapidă de gaze provenind din galaxia care găzduiește acest quasar, o descoperire ce ar putea oferi noi perspective asupra dinamicii galaxiilor și a evoluției lor.

Quasarii, sau obiectele cvasi-stelare, reprezintă nuclei galactici activi (AGN) de o luminositate extrem de mare, emitând radiații electromagnetice în diverse lungimi de undă, inclusiv radio, infraroșu, vizibil, ultraviolet și raze X. Acestea sunt printre cele mai luminoase și îndepărtate obiecte observabile din Universul cunoscut, servind drept instrumente esențiale în studiile de astrofizică și cosmologie. De exemplu, quasarii au fost utilizați pentru a investiga structura la scară largă a Universului și epoca reionizării, contribuind semnificativ la înțelegerea dinamicii găurilor negre supermasive și a mediului intergalactic.

Quasarul J1007+2115, cu o deplasare spre roșu de 7,51, este unul dintre cele mai îndepărtate și luminoase quasari cunoscuți. Observațiile anterioare au arătat că galaxia gazdă a acestuia conține o cantitate semnificativă de gaz molecular și praf, având mase de 22 și 0,17 miliarde de mase solare. Această galaxie se află într-un stadiu activ de formare a stelelor, cu o rată estimată de 80-250 de mase solare pe an.

Recent, un grup de astronomi condus de Weizhe Liu de la Steward Observatory din Tucson, Arizona, a raportat noi descoperiri legate de galaxia gazdă a lui J1007+2115. Utilizând unitatea de câmp integral NIRSpec de la bordul Telescopului Webb, aceștia au identificat o emisie extinsă de oxigen dublu ionizat (O III). Această emisie, observată ca fiind foarte deplasată spre albastru și extinsă pe o distanță de aproximativ 6.500 de ani-lumină de quasar, sugerează existența unei scurgeri rapide în galaxia gazdă.

Analizele ulterioare au arătat că această scurgere este cea mai timpurie cunoscută la scară galactică, având o viteză impresionantă de aproximativ 2.100 km/s, ceea ce indică o probabilitate mare de a scăpa din galaxia gazdă. Rata de scurgere a masei a fost estimată la 300 de mase solare pe an, iar scara de timp dinamică medie a acestei scurgeri este de aproximativ 1,7 milioane de ani.

Această descoperire fascinantă nu doar că îmbogățește cunoștințele despre quasari și galaxii, dar deschide și noi căi de cercetare în domeniul astrofizicii, oferind indicii despre procesele din spatele evoluției galactice și interacțiunii dintre găurile negre supermasive și mediul înconjurător.